Un om in carucior de invalid
statea aseara
in dreptul unei biserici
privind si incercand sa vorbeasca.
Repeta ce ii spunea insotitorul sau, "Adormirea Maicii Domnului".
In clipa aceea mi-am dat seama ca, din universul lui fizic dependent, imi arata, simplu, cum e sa fii liber. Incerca din rasputeri sa vorbeasca si, poate, mintea sa cuprindea milioane de cuvinte nerostite. Si am inteles cat de mica, de limitata si de egoista sunt. Si cat de puternic era el.
Mi-a fost rusine in acea clipa.
Niciodata nu voi intelege cuvantul "invalid". Acel om era perfect valid pentru o societate de invalizi fara inima si creier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu